NOAPTE PĂGÂNĂ
În cumpăna nopții sunt cuc de cuc cu cântec, iată cucu-iesc fugind de lumea lumească cu cracii goi și țâțe-asmuțite (de parcă peste tot coarne-sfârcuri te-nconjoară) m-am trezit în cuib de pasăre pribegind cu mintea-n alte lumi de spirite mirese…
Tu, noapte păgână și sfântă totodată ești veghea din tunel i-luminândă… cu cât sunt mai departe-n zi cu atât mai mult tind către tine din alte miriști de idei… în fiecare privire alungată peste oraș, peste zare, peste pomi și floare se află o frântură-făptură din tine… ești mereu în pupila mea interioară… alungita lună peste munte ca un braț de somn ce sprijină pădurea, tot de tine îmi vorbește… noapte bună, noapte păgână… ceva bun și cald încălzit călduros de la os până la os, ceva frumos în orice caz verde dreaptă ca un praz, cu mustăți sau fără ele, fluturânde ca nuiele, plescăind pe unda udă, să se-audă, să se-audă… noapte bună, noapte bună…
