DACĂ N-AI FI

Dacă n-ai fi tu poate că cerul se va prăbuși chiar mâine într-o explozie de curcubeie albastre și mov… poate că mierea din fagure va fi demult devorată de urși și ursoaice… albine înghețate nu vor mai fi căci vine o vreme a hibernărilor când trupul se transformă în duh călător prin gările trupului meu de cristal… pășind cu grija celui înțelept… ca o devenire întru destinul întâmplat cândva la poale de munți păduroși… că te și miri cum mirii se găsesc uniți prin brățara de aur a soarelui viu… vine o vreme când spui dacă n-ai fi tu, eu poate nu mai existam pe bunul acesta pământ, dar vegheam neîncetat ca zâna cea albă și bună să-ți înflorească nopțile și zilele câte mai sunt…

Dacă n-ai fi…