Trebuia să mai stai un pic, IOANE… Să mai ai puțintică răbdare, IOANE… Mi te-ai băgat în față, căci eu eram la rând. Tu trebuia să fii ultimul din coadă, IOANE. Ce mama dreak te-ai grăbit în halul ăsta, IOANE?… Am să ți-o plătesc atunci când ne vom vedea la inefabila cafea care ne așteaptă… Pentru că sigur ne vom întâlni curând, IOANE…

Ne-ai tras clapa, IOANE!…

Până atunci, însă, te rog trimite-ne fotografii cu Doamne – Doamne, cu frumoasele Câmpii Elizee pe care zburdă tinere îngere bune de iubit și amintit…

Am uitat să-ți spun, IOANE, că-n fiecare noapte, de curând, la fereastra casei mele veghează o lumină stranie, fosforescentă care se-ntrupează în chip de Înger și mă ține treaz până cad fără vlagă-n apa amintirilor comune, IOANE…

(Visited 27 times, 1 visits today)