Când ți-e dor de cineva de ce ți-e dor? Ce anume din acea persoană te face să-ți fie dor de ea? Podoaba ei capilară? Fruntea, ochii? Nasul și gura? Felul în care vorbește, gândește? Trupul său, felul în care merge, se mișcă? Toate la un loc, desigur, ființa în întregul ei, indiferent dacă este armonic construită sau nu. Pentru că acea ființă de care ne este dor emană o energie pozitivă și asta, cu preponderență, este ceea ce ne atrage, apoi ne face să ne fie dor de ea.

A contrario, există persoane pe care ni le amintim dar pe care nu ne mai dorim să le vedem vreodată în viața noastră. Persoane față de care nu se poate naște sentimentul de dor, ci dimpotrivă, acela de uitare, de împingere în subconștientul nostru cel mai profund. Că ele mai revin uneori la nivelul conștientului și ne tulbură liniștea unei zile, ore, clipe cu prezența lor întunecată ține de măsura în care ai interacționat cu ele și cât de profundă a fost acea interacțiune.

Mai există o categorie de oameni în preajma cărora începe să te doară capul, așa din senin. Înseamnă că te afli lângă acei vampiri energetici care te sug de energie și se hrănesc cu și din aura ta pozitivă. Cum te îndepărtezi de ei îți și trece durerea de cap.

Sigmund Freud spunea că a afirma ceva cu vehemență înseamnă de fapt a nega. Și viceversa când negi ceva cu multă energie de fapt afirmi. Cine spune despre sine „sunt frumos și sexy” repetând la nesfârșit această placă, de fapt el nu este nici frumos nici sexy. Afirmația lui/ei  este doar proiecția a ceea ce și-ar dori să fie. Repeți mereu despre tine că ești pozitiv/pozitivă, în realitate ești negativ/negativă!

„Omul flămând nu este flămând. Omul foarte flămând nu este flămând deloc.”

Cine vorbește despre sex duce lipsă de sex. Cine vorbește despre bani, duce lipsă de bani. De foarte multe ori subconștientul nostru vorbește în locul nostru și ne dirijează viața.

Așadar, când ne e dor de cineva/ceva de cine/ce ne este dor de fapt?…

Nu cumva ne e dor de noi înșine?

(Visited 36 times, 1 visits today)