VIAŢA CA INTAMPLARE

Nu ne putem eschiva de la adevărul imbatabil că nu noi alegem când şi cum să ne naştem. Alţii au decis în locul nostru, iar bagajul nostru genetic ţine de orientarea sexuală fortuită a mamei (uneori ţine chiar de toanele ei şi/sau de aventurile ei sexuale). Întâmplarea întâlnirii fericite a mamei cu un partener compatibil sub toate aspectele (spirituale şi caracteriale) ne dă nouă şansa să avem un destin strălucit sau amorf. Astfel viata ca intamplare devine o realitate ne-contradictorie!

LA ÎNTÂLNIREA CU DESTINUL NU POŢI SĂ FII ABSENT
Sau „aşa i-a fost soarta” sau „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus” etc.
Cert este că nu poţi să faci nimic ca să schimbi cursul vieţii tale ca destin oricât ai încerca tu asta şi oricât ai crede contrariul. În viaţa mea există mai multe exemple, dar am să mă refer doar la unul (o fostă colegă de muncă) şi la un film vizionat foarte recent.

COLEGA ŞI DESTINUL EI
Cred că vă amintiţi cum se putea cumpăra o maşină, pe vremea împuşcatului. Şi cât de mare era dorinţa fiecăruia de a avea o maşină. Colega (o frumuseţe rarisimă) abia se măritase (24 de ani). Împreună cu soţul au decis să facă economii pentru a-şi putea cumpăra o maşină. Trei ani bătuţi pe muchie au mâncat numai pâine cu iaurt şi tot felul de alte buruieni pentru a pune un ban deoparte. În sfârşit, au ajuns la liman: au reuşit să-şi cumpere maşina mult visată: o Lada 1200 roşie! La câteva zile au solicitat conducerii unităţii un concediu de odihnă, binemeritat. Era voiajul lor, amânat, de nuntă. Când au plecat au trecut pe la noi, colegii ei, ca să le vedem maşina şi ca să-şi ia rămas bun. Şi nu s-au mai întors. S-a întors teribila veste că au avut un accident şi că au murit amândoi…
Întrebare: se putea evita accidentul? Răspuns: NU! Chiar dacă noi acum putem specula şi spunem că dacă nu mai treceau pe la noi, dacă întârziau doar o secundă sau plecau mai devreme, dacă plecau cu o zi mai devreme sau mai târziu etc. etc. Nu se putea schimba nimic. Ei trebuiau să fie acolo, în acel accident, în aceea miime de secundă în care destinul lor s-a împlinit. Dacă aşa s-a întâmplat, înseamnă că aşa TREBUIA să se întâmple.

IF ONLY
Este un film (pe care mi l-a recomandat o bună prietenă) în care am regăsit această temă: a imposibilităţii fentării destinului. De altfel, filmului i se mai spune şi „Taxiul destinului”.
Merită văzut.

„Cum poţi să iubeşti atât de mult pe cineva şi să nu ştii cum să-l/s-o iubeşti?” A fost prima replică din film, aparţinând personajului masculin, care mi-a reţinut atenţia în mod deosebit. Pentru că m-am identificat, m-am regăsit în această întrebare.

Eu niciodată nu am ştiut CUM să iubesc o femeie, deşi am iubit multe femei cu toată Fiinţa mea, cu toată sinceritatea. Personajul din film este un asemenea om. Iubeşte sincer şi total, dar nu ştie, în primă fază, cum s-o facă. Este nevoie de aceea miime de secundă în care întâlnirea cu destinul a iubitei sale să aibă loc şi să dispară fizic din viaţa lui. Dacă în film, re-întoarcerea iubitei şi inversarea protagonistului care va dispărea fizic este posibilă, în viaţa reală acest lucru este utopic şi fosta mea colegă nu se mai poate întoarce.

Mai înainte ca ea să moară, Ian, eroul principal are o discuţie cu taximetristul sfătuitor: „Faptul că o iubeşti este tot ceea ce contează”. „Dar, continuă taximetristul, imaginează-ţi următoarea situaţie: Vă luaţi rămas bun la aeroport, ea se urcă în avion şi nu ai s-o mai vezi niciodată. Ai putea trăi cu gândul acesta?” „Nu, nu aş putea”. „Atunci ştii ce ai de făcut: APRECIAZĂ CEEA CE AI, ŞI PE EA. IUBEŞTE-O PUR ŞI SIMPLU”

Orice femeie doreşte ca pentru bărbatul din viaţa ei, ea să fie prioritatea absolută. Chiar şi bărbaţii doresc lucrul acesta. Observaţia o face şi eroina noastră, Samantha, care-i spune iubitului ”Ştiu că ei cele mai bune intenţii, dar simt că pentru tine eu nu reprezint prioritatea absolută.”!

Ce înseamnă ca cineva să fie prioritatea absolută pentru tine? Vă întreb pe voi, pentru că eu nu ştiu cum devine chestia asta? Cre’că ar putea să însemne ca de dimineaţă până seara să nu mai existe altceva pe lumea asta decât fiinţa iubită. De altfel şi în film ni se arată, în partea a doua, când de fapt moare el şi nu ea (o stupizenie previzibilă!) această lecţie: ce înseamnă ca iubita/iubitul tău să fie o prioritate absolută pentru tine? Înseamnă, practic, să nu mai ai viaţă personală. Înseamnă ca viaţa ta personală să fie praf şi pulbere diluată în Fiinţa celuilalt a cărei voinţă este şi devine suverană.

În concluzie:
1.întâlnirea cu destinul nu poate fi evitată, nici în prima parte când moare ea, nici în a doua parte când moare el, la aceeaşi oră, în acelaşi taxi al destinului, în acelaşi accident.
Nici în cazul colegei mele de muncă nu a fi putut fi evitată. Nici în alte enşpe cazuri din viaţa mea personală nu a putut fi evitată.

2. Este posibil să iubeşti foarte mult pe cineva şi să nu ştii cum s-o faci;

3. Este foarte important ca într-o relaţie de iubire, iubitul/iubita să fie prioritate absolută pentru tine. Încercaţi să faceţi asta, pentru că de aici izvorăşte întreaga energie pozitivă a Fiinţei care poate duce la realizări în comun incredibile. Iubirea naşte minuni. „Iubirea mută munţii din loc”, dar nu uitaţi că undeva, deasupra noastră există o formă de energie care ne ia de mână şi ne poartă pe drumul destinului personal fără ca noi să putem face ca acest lucru să se schimbe. Aşa ne întâlnim cu x, cu y, în viaţă, aşa trecem pe lângă posibila noastră mare iubire, aşa se întâmplă tot ceea ce ni se întâmplă.

Pentru că nimic din cea ce trăim nu este întâmplător