EVADAREA ÎN VIS

În multe feluri poţi fugi de realitatea prezentă, imediată, dacă dorinţa ta lăuntrică este întâlnirea cu propria-ţi conştiinţă, cu propriul eu, într-o zonă în care intimitatea judecăţii de valoare să nu-ţi fie perturbată de problemele existenţiale curente. Şi care este locul cel mai tentant şi mai potrivit pentru acest refugiu dacă nu visul. Un „loc” mirific în care ai libertatea absolută de a crea zone intermediare şi a întreprinde acţiuni mediatoare între o realitate respingătoare care îţi produce stări de anxietate şi uneori silă, pe care o simţi agresivă, mult îndepărtată de fiinţa proprie, şi o zonă a libertăţii „paradisiace”, absolute unde este foarte posibil să-ţi găseşti adevărata identitate lăuntrică cu elemente şi cauzalităţi specifice eului tău profund. Pericolul acestui refugiu în vis este unul major, fiindcă nu toţi „visătorii” ştiu şi au puterea să se întoarcă în realitatea fiinţei lor. Din păcate unii rămân în prăpastia dintre cele două lumi. Este „amprenta” unor creatori romantici care vrăjiţi de spectacolul înstelat al visului au ajuns până la limita de la care nu s-au mai putut întoarce eşuând în nebunie, toxicomanie şi chiar moarte prin sinucidere.

            Visul a generat şi va genera mereu în cel care visează o stare de nelinişte cu accente de acuitate fiind perceput ca un fenomen straniu care are loc cu sau fără voia noastră.

            Influenţa vieţii reale şi a biografiei individuale nu poate fi negată nici înlăturată în complexul proces de naştere şi derulare a visului conştient sau non-conştient. Sigmund Freud spunea, în monumentala sa lucrare Interpretarea viselor, că în interpretarea unui vis se ţine seama nu numai de conţinutul visului, ci şi de personalitatea şi circumstanţele vieţii autorului: cutare detaliu are semnificaţii diferite de la individ la individ, după cum acesta este bogat sau sărac, căsătorit sau celibatar, orator sau negustor

Din volumul „visul și creatorul roamantic”