IRISUL NOPȚII
Vine leopardul și-mi aduce crini… o libelulă tocmai face semne la fereastră… greierii mi s-au ascuns în glastră… plouă și mi-e bine căci frigul din sângele meu s-a topit… e limpede și poate curge-n clepsidra ce măsoară de cinci sute… orologiul cu o mie de cadrane încă mai așteaptă să treacă anii așa cum trec cocorii toamna pe cerul îmblânzit de așteptare… între crini și leopard s-a așezat o stea albastră-i irisul din noapte privindu-mă blând ca o candelă-n iubire se topește galeș… deasupra e un cer de bârne… unește inimi adormite încă nu e zi, e ziua nopții treze… anii trec prin vitrine, ochi privesc așteptând mia de încercări măiestre ca o pasăre de foc împotmolită-n miere să se-ntâmple dubla jumătate de cântec și glas felin de odaliscă… poezie și tablouri văd, aud superbe manechine cum se întrupează a dăruire…
irisul nopții treaz veghează întru liniștirea magicului vers…
