Este lumina pe care nu mai speri s-o vezi iluminând diminețile când primăvara îți bate-n fereastra pustie pustiită de greierii care parcă nu mai cântă, ci gem asimfonic în cor cu privighetorile-ciori-negre-ntunecând absolutul cer argintiu… lumina din vis alunecă în josul palmelor împreunate a rugă către nimic, către nimeni de vreme ce lumea încă doarme, încă nu aude, nu vede razele adunate în doar creierul meu obosit… a venit azi-noapte a venit lumina în vis și ea este acum un întreg real palpabil-posibil ca o creangă de liliac înflorit ce-ți umple brațele, sufletul… totul… mulțumesc luminii din vis că încă exist!…  

(Visited 22 times, 1 visits today)