PASĂREA DE AUR ȘI ICAR NESĂBUITUL
Inima nesăbuitului Icar bătea, încă bătea cum stătea adunat cu oasele frânte și aripe arse pe stânca cea rea… privea, de jur împrejur mai privea cu puterea infimă ce-l anima… Peștera, era peștera spre care încerca. Tot încerca să se ascundă de lumea cea rea, înlupită, căci pe muntele negru hiene și vulturi haini târcoleau, adumbreau cu trupurile lor zvelte cu dinți de diamant și clonț de argint… Se târa, aștepta nici el nu știa ce aștepta dar aștepta cu fervoare aștepta să se întâmple ceva, să vină ceasul cel mare și apa adâncă să-l ia. Departele era atât de aproape acum, spera…
Stânca strivitoare îl țintuia, îi sfredelea tot mai adânc carnea-i devenită de fosfor sau de sidef, nu conta de vreme ce o privighetoare tot încerca din ciocul ei fin să-i picure apă pe buzele-i arse. Apa ei era apa norilor, știa, era degeaba, privighetoarea era degeaba, căci nu de cântec și tril Icar nesăbuitul era însetat, ci de stele și de soare, de soarele spre care încă zbura, nesăbuit cum era, în mintea-i bolnavă de prea multă lumină…
Și-atunci din buza peșterii poleită bizar cu praful stelar zări pe cerul spre care tânjea, Pasărea de Aur… Cu zborul ei măreț acoperea tot cerul. Zbura lin și leneș, în rotocoale atent studiate se apropia tot mai mult. Aerul devenea dintr-o dată pâclă de aur. Cu aripile ei imense acoperea întreg universul. Poposi lângă Icar. „Ce faci tu aici, nesăbuitule Icar? De ce agonizezi în peștera asta bizară cu tavanul de stele. Ieși alături de mine și zboară, să vezi lumea de sus e miracol, divin…” O, pasăre oarbă, oare nu vezi că aripa mea nu mai e, că ars mi-e penajul și cioturi pe umeri am în loc de aripi? Cum să mai zbor? Atunci Pasărea de aur cu un gest pe care Icar nu-l înțelese își smulse aripa stângă de aur și o plantă pe umărul lui stâng. Îl învălui în penajul ei de aur astfel încât acum formau un singur trup și cu fâlfâit de aripi care spulberă în urmă praful stelar din peștera Icarului nesăbuit își luară zborul către înălțimile rarefiate ale unui univers încă neștiut, necunoscut…
