TATUAJUL – UN FENOMEN DE MASĂ
În mod cert (îmi asum responsabilitatea acestei afirmații) individul care se tatuează este o persoană complexată!
De mai multă vreme îmi pun întrebarea: de ce simte omul nevoia să-și urâțească trupul cu tot felul de tatuaje, cu deformări (în cazul „divelor”) ale buzelor, nasului, sânilor, coapselor, pomeților, sexului (duamni apără șî păzăști, ca să nu zîc vorba aia)?
Pe om, când l-a lăsat mă-sa pe pământ nu l-a lăsat cu belciuge-n nas și în buric, nici cu desene pe trup, sau cu păr, ca pe un pui de diavol, doamne iartă-mă și ducă-s-ar pi pustii că suntem în post. Nu, omul, ființă dotată cu rațiune, s-a născut curat și deosebit de alte animale pe care Dumnezeu le-a răspândit peste tot în jurul nostru.
Deci, tatuatul, ce vrea el să ne spună nouă, prin tatuajul său? Pentru că el nouă ni se adresează, că doar nu și-a schimonosit înfățișarea pentru sine. Dacă ar trăi singur pe o insulă pustie niciodată nu i-ar trece prin cap unui individ să se tatueze. Pentru cine s-o facă?
Tatuajele de pe ceafă și de pe spate sunt pentru ochii potențialului privitor. Tatuatul nu și le poate admira.
Vezi tatuat câte un chip de femeie sau câte un chip de bărbat, după cum devine cazul, cu o inscripție, o frază dedicată cuiva ca să ne arate el nouă că el, tatuatul, iubește acea femeie sau acel bărbat, ba încă și-a scrijelit pe corp și-o declarație de dragoste. De ce nu-și poartă ăștia iubirile în suflet și în inimă, de ce nu le declară iubirea direct pe gură, de ce vor ei să știe toată lumea că el/ea este dedicat/ă toată viața unei anumite persoane.
Apoi vin înfățișările fioroase: tigri și lei care-și scot ghearele și rag la noi, dinozauri, șerpi și alte lighioane din arsenalul mafioților, marinarilor, pușcăriașilor, cuțite și pumnale, săbii ninja etc.
Cu piercing-ul e și mai grav. Inele și belciuge prin nas, urechi, buric, limbă, sex (thulai duamni!).
De ce afirm că ăștia sunt complexați? Pentru că nu sunt mulțumiți cu înfățișarea lor de la natură. Pentru că nu le place cum arată așa cum i-a lăsat Dumnezeu pe pământ. Suferă. Li se pare că sunt inferiori celorlalți (complexul de inferioritate!) și din cauza asta sunt marginalizați. Și-atunci trec la schilodirea propriei înfățișări.
Complexul de superioritate se manifestă, de regulă, la cei care vor să arate cât de tari sunt ei, cât de mafioți, cât de periculoși și, în cazul lor, apar acele desene fioroase de care am pomenit mai sus. Unii vor să atragă, ceilalți vor să respingă, să înfricoșeze.
Și unii și alții manifestă și ilustrează un comportament deviant.
