TRENUL DE NOAPTE

Iubito,

Nu mai chem însingurarea

Tu-mi ești de ajuns

Cu pleoapa veșnic deschisă

În tine mă oglindesc

Ca-ntr-un imens ocean de tăcere…

Aș vrea să fii

mereu Iubirea sublimă

Iubito, ascultă

Trece trenul de noapte

E târziu și afară e frig

De tine mă despart

Ca de ceva străin și înghețat…

Iubito, e târziu

Nu trebuie să-mi spui

„afară e frig

și trece trenul de noapte”…