SENTIMENTUL CRUD

Acolo unde te acuză dacă-l privești

Ochiul groaznic al zeului din templul ud

al dragostei așezată simbolică în cești

de lut, alunecă spre permanență sentimentul crud.

Acolo mă întorc în cușca vieții mele

Cu o politețe de începător și siguranța unui mag.

Voi fura existența echilibrată când ochiul

își va lăsa privirea cu renume de baltag.

Alunec noaptea batjocorit de nu știu cine

Spre același templu al iubirii și-apoi beau

Până la zi mergând apoi pe șine

Până voi ajunge trist, până am să iau

Ceea ce mă sugrumă, nisipul din sângele obez.

Sunt mii de acri îngălbeniți de grâu

Prefer la brațu-mi apa și mă-ncăpățânez

Insistând mereu să mă prefac în râu…

Ca să intri-n lume cere un efort

mi-am construit tribună – suport de oratorii

străinul mi-a trimis bezele înstelate ca un tort.

Am forță psihică. Despic mijlocul orii…