AȘ VREA SĂ FII
Pășesc peste cuvinte ca și cum aș păși peste flori vestejite… nimic nu se tulbură… nimic… acum când totul ar trebui să fie tulbure…
Dar nu, nu mai au sens, nu mai au rost cuvintele… totul se ține și se vorbește cu ochii, mai mult cu privirile…
Iubito, iată, nu mai chem însingurarea… tu-mi ești de-ajuns pentru a fi și mai singur… stau cu pleoapa mereu deschisă… în tine mă oglindesc ca-ntr-un imens ocean de tăcere…
Aș vrea să fii ceea ce nu ești… iubirea la stadiul ei alb, sublim, iubito, ascultă, trece trenul de noapte… e târziu și afară e frig… de tine mă despart ca de ceva străin și rece… iubito, nu trebuie să-mi spui… știu deja totul… afară e frig și e noapte… și trece trenul… adio…
(Visited 36 times, 1 visits today)