Ăsta e plin de bani
19 ani! Atât aveam în momentul în care constrâns de nevoi m-am decis să merg la „Forțele de muncă” din Piatra Neamț pentru a-mi găsi un loc de muncă.
Sala de așteptare a instituției era ticsită de lume, mai mult sau mai puțin colorată. N-am intrat bine pe ușă că s-a auzit din mulțime: „Ăsta e plin de bani. Ce mai caută aici să ne ia nouă pâinea de la gură”
Era evident că nu puteam să rămân în mijlocul unei asemenea comunități a cărei ostilitate o simțeam din ce în ce mai apăsător.
Așa a început lunga mea carieră de pictor liber-profesionist.
Eticheta asta de „om plin de bani” m-a urmărit, ca un blestem, toată viața. De unde și până unde eram eu plin de bani, de vreme ce eram sărac lipit pământului? De ce mi se atribuia și încă mi se atribuie această valență dacă ea nu este conformă cu realitatea? De ce trag cerșetorii la mine atunci când ies în oraș împins de nevoi? De ce sunt permanent vânat efectiv de priviri și apelative dușmănoase care mă fac să nu mai ies din casă?
Nu cred că voi înțelege vreodată această situație total anapoda…
