Mai zile trecute, am întrebat pe cineva ce profesie are. Mi-a zis clar și răspicat: „Poet!”. Poet să fie… Numai că citindu-i producțiile literare numai a poezie nu semănau. Și-atunci ce să fac? Să-i spun că-n opinia mea nu e poet, ci doar un jalnic înșiruitor de cuvinte și astfel să mi-l pierd ca prieten? Sau să tac și să mi-l păstrez în agenda de prietenii?

Nu e rău că scrii, nici să scrii. Câtă vreme îţi cunoşti valoarea este bine să faci ceea ce ţi se lipeşte de suflet. Problema apare când cel se proclamă „Poet” și nu e, face parte din categoria prietenilor la care ții.

Dacă și-ar „trata” scriitura ca pe un hobby îmbrăcat în modestie şi în demnitate ar fi ok. Toţi avem pasiuni. Numai că sunt unii care îşi pierd simţul măsurii şi se folosesc de bruma lor de meşteşugari inapţi pentru „meseria” aleasă întru a manipula neştiinţa cititorilor şi conştiinţa oamenilor de bună credinţă. Pentru că „prieten” fiindu-le îţi vine greu să-i spui omului că sare calul şi, cu falsă onestitate, îi lauzi şi-i încurajezi în a persevera în eroare. Dacă îndrăzneşti să fii vertical, în consecvenţă cu propria ta conştiinţă spunându-le că „realizarea lor literară” este anostă, riști să fii neantizat de cei în cauză.

Mi se întâmplă să găsesc câte un text bine scris și să-mi doresc a-mi da cu părerea, de obicei laudativ. Dar încolțesc în mine, ca buruienile, florile răului și încep a mă tângui dacă să zic sau să tac, să zic că-i al nu știu cui sau să las „admiratorii” în extaz pe mai departe? Pentru că multe sunt copiate de la alții fără a indica sursa sau a pune ghilimelele de rigoare.

Cred că „prietenia” asta ar trebui să includă un pic de modestie și un gram de demnitate. Eu înțeleg că unii își doresc și o confirmare a talentului lor, dar cei cu adevărat talentați sunt și cei mai puțin sonori. 

Și eu scriu. Îmi măsor adâncimea mâhnirii şi a fericirii în scris, nu vreau să mă ridic deasupra nimănui iar imperfecţiunile scrisului meu nu sunt decât măreţia celorlalţi, celor cu adevărat talentaţi. Și niciodată nu aș îndrăzni să mă recomand ca fiind „Scriitor”. Nici nu aștept din partea altora adjective laudative îmbrăcate în cuvinte ditirambice numai din dorința de a nu mă pierde ca prieten.

Prefer adevărul, oricât ar fi el de neplăcut. Numai așa se poate construi o prietenie viabilă și durabilă în timp!

(Visited 26 times, 1 visits today)