Un violonist, component al unei orchestre mari, visa la o deplasare în străinătate, cu orchestra, așa cum fuseseră alți colegi de-ai săi. Tovarășii de arcuș tot plecau numai el era lăsat acasă. Era vremea comunismului. Se pleca pe pile mari! Din acest motiv el era cam absent la repetiții, în sensul că nu mai era atent la dirijor și la interpretarea partiturii pe care o avea în față. Așadar „cânta” aiurea, în dorul lelii…
Dirijorul, sesizând dezacordurile care veneau dinspre violonistul în cauză, bătu cu bagheta în lemn și răcni la: „Alo, ce dirijez eu aici?” Trezit din visare, violonistul se întoarse cu spatele la dirijor, își dădu pantalonii jos și răcni la rândul său: „tu să-mi dirijezi mie fundul!”
A fost dat afară. Află că peste două săptămâni orchestra se deplasa în străinătate și că era și el pe lista celor care plecau. Omul a înnebunit!
(Visited 18 times, 1 visits today)