ÎNFLORITE CRUCI
Pe câmpul fără limite stau înșiruite ca flori fără să fie gânduri idei înflorite cruci ale nopții nedormite… porumbei împietriți gata să zboare dar nu gheața ce-i fixează în poza finală, ci ne-ființarea celui ce-i vede îi țintuiește așa plutind în deriva sidefului crud… neantul străpuns de cristalin frumos e mai mult decât o sferă… cuvântul e alb, citadin uneori coborât cum este din codrul umbros sau din cerul subțire subțiat de mari preistorice păsări… este o ființare fără devenire condamnată așa să rămână prizoniera cojii de ou înconjurat de oțelitele cercuri…
…lumea luminează cu lumânarea…
