CE ARE EA ȘI NU AM EU?
„Ce are ea și nu am eu”? Aceasta este marea, dureroasa și încuietoarea întrebare pe care o pun femeile înșelate bărbaților ce au comis fărădelegea…
Ideea ce se degajă din întrebare mă bântuie de ani buni, dar abia aseară s-a declanșat resortul punerii ei „pe hârtie”, ca urmare a re-vizionării unui film („Damage” – vi-l recomand).
Tabloul final arată așa: o familie reușită distrusă complet. O femeie frumoasă (soția) automutilată, copilul lor mort (sinucis), el, soțul (fost ministru), singur, trăiește ca un om al străzii, sărac într-un fel de hrubă, sau chilie la marginea orașului… S-a ajuns aici pentru că a existat o EA!
Ea, o femeie ștearsă, cu nimic deosebită față de alte femei. Totuși ceva diabolic avea în ea devreme ce-l determină pe fratele său să se sinucidă din dragoste pentru ea, devreme ce-l determină pe fiul ministrului s-o ceară de nevastă, devreme ce-l face cu capetele pe ministru (tatăl viitorului ei soț), devreme ce-și pune poșeta pe umăr și trece impasibilă pe lângă drama pe care a provocat-o…
„Ce are ea și nu am eu?” Revine întrebarea, iar frumoasa soție își dezgolește un sân, „ăsta nu ți-a fost de ajuns”?, apoi pe celălalt, „nici ăsta nu ți-a fost de ajuns?”, și, în fine se dezgolește toată, „asta nu ți-a fost de-ajuns”? Tăcerea celui vinovat de adulter e de înțeles. Cum să-i explice el soției că cealaltă, viitoarea soție a fiului lor, este malefică în felul de a te privi, că este înconjurată de mister, că este dezinhibată și face sex în public, chiar la ușa bisericii, că are o perversitate deghizată, că este gata oricând și la orice oră să vină, să-l bea, să-l distrugă, că-l face să-i cadă în genunchi la propriu și la figurat, că este ca o apă care vine puhoi, te ia pe sus și te varsă la un mal ca pe o creangă lipsită de viață, că te face să nu-ți mai controlezi creierul, voința, ființa cu totul… Cum? Este un dat al sorții, un hap pe care trebuie să-l înghiți pentru că așa stă scris în stele, în destinul tău…
Când sexul te ia de mână și-ți poartă pașii existențiali prin toate colțurile întunecate ale minții, prin toate coridoarele fosforescente ale plăcerii trupești și nu-ți mai lasă nici loc, nici răgaz să-ți revii, să te re-echilibrezi, să repari ceea ce distrugi cu sau fără voia ta, ești un om pierdut.
„Sexul este motorul care pune lumea în mișcare”! Spunea pe bună dreptate marele Sigmund Freud. Luați-le acestor personaje din povestea mea sexul și nu se va mai întâmpla nimic. Familia va fi la locul ei, reușită și burgheză, soția va rămâne frumoasă, fiul lor va fi pe mai departe redactor șef, iar Ea își va pune poșeta pe umăr și își va continua existența văduvită de malefica privire diavolească…
Niciodată un bărbat nu va reuși să răspundă credibil, cursiv și inteligibil la întrebarea „Ce are ea și nu am eu” unei femei pe care tocmai a înșelat-o!
