CRINUL ȘI LYRA
Aripa-i înger, gura-i celestă, zboru-i anost-adormit… sus crezi că ești SUS când de fapt JOS, nici nu gândești, ființa ta pură aromă de somn de vecie descântă…
…viața te prinde-ntr-un timp răsucit ca pradă… himeră și pradă… relaxat pământul așteptând fără grabă orice urmă de sânge din tine ca o ventuză hămesită care se-nșeală cu pielea fină a oului ce s-ar putea să tresară din coaja lui suplă… doar auzul și dintr-o dată zbori precum îngerul la el în lumea-i de nori…
O forță nebună și lașă te ține deasupra ca zeu osândit la plutire veșnică pe bolta senină mereu…
Atunci când ești crin împlântat într-o lyră…
(Visited 24 times, 1 visits today)
