EDUCAȚIA SEXUALĂ ÎN ȘCOLI

Oamenii sunt posesori de sexe, asta e clar. Așa se nasc ei: cu sex, cu picioare, cu mâini, cu capete ș.a.m.d.

Să faci educația sexului este ca și cum ai încerc să faci educația piciorului. Funcția organului sexual este reproducerea, funcția piciorului este mersul, deplasarea.

Sexul ține, mai mult ca orice parte a corpului, de instinct. Or, instinctul nu poate fi educat. El se manifestă. Într-o formă sau alta. Când ți-e foame sau ți-e sete e musai să mănânci sau să bei apă, că așa cere organismul (instinctul de conservare). Altfel mori. Instinctul sexual nu poate fi anihilat, ci, în cel mai bun caz, refulat. Refularea este dăunătoare organismului, pentru că poate duce la o manifestare necontrolată a instinctului sexual (violul, comportament sexual deviant, exhibiționismul, pedofilia etc. – Freud!)

Așadar, educația instinctelor este o utopie.

A, poți face educație vestimentară, educație financiară, managerială etc. Instinctul sexual nu este ceva dobândit, învățat care poate fi educat, cizelat. Educația sexuală în școli este inoportună.

Să luăm două exemple la extreme: ce ai putea să-l înveți pe un eunuc? Dar pe un gay? Un gay se naște cu această devianță sexuală, la fel cum se naște un copil cu handicap.

Poți să-i înveți pe copii despre igiena personală, despre vestimentație, despre comportamentul civilizat în societate, îl poți învăța matematica, geografia, dar nu-l poți învăța cum să-și educe sexul…

Pe de altă parte activitatea sexuală ține de individ, face parte din stilul existențial al fiecăruia în parte. Când cumulul hormonal ajunge la capacitatea de împerechere, educația este sortită eșecului. Ființa respectivă va încerca, prin orice mijloace, să-și satisfacă sexul.

Educația sexuală în școli este o mare prostie!