IUBIREA CA VICIU?!
Printre altele, viciul este definit în DEX ca „Pornire puternică și nestăpânită pentru satisfacerea unor dorințe. Patimă, manie”
Viciul este pe și la oameni (nu cunosc să existe animale vicioase…).
Se știe și se spune că fumatul este un viciu. Dar, care este gradul de negativizare pentru ca un viciu să devină degradant și respectiva persoană vicioasă să fie părăsită, rejectată? Mulți oameni fumează, însă fumătorul este acceptat în societate, în casă, în familie. Dacă toți fumătorii ar fi părăsiți mi-e teamă că mulți oameni ar rămâne singuri.
Mai e o chestiune: ce deprindere nu este viciu și de unde, de la ce nivel vorbim de viciu cu adevărat?
Oare credința exagerată nu este un viciu? Habotnicul nu este prada unui viciu?
Cel ce iubește nu a căzut cumva în brațele celui mai destructurant viciu? Pentru că, se știe, iubirea neîmpărtășită poate duce la gesturi extreme (suicid sau crimă).
Spre deosebire de alte vicii care pot fi ameliorate sau chiar eliminate, vindecate (atunci când sunt privite și asimilate ca boli), iubirea nu are leac! Ea ne cicatrizează ființa lăuntrică și ne însoțește până la sfârșitul vieții…
Când iubirea nu îți dă aripi, ci îți dă în cap cu obișnuitul, siguranța, încrederea, raționalul, normalul ori norma, rutina, atunci nu este altceva decât o închisoare sufocantă… Ea poate fi lesne asimilată viciului…Viciul este o blocare în întuneric. Viciul face umbre mari și asupra celor cu care conviețuiești.
Când apare viciul, când îți dai seama că ai dobândit un viciu (pentru că omul nu se naște vicios)? Când realizezi că îți dăunează ceva dar nu poți renunța la acel ceva? Ești înrobit, dependent… Iubirea într-un singur sens, probabil că de la un punct devine mai degrabă obsesie dacă nu este împărtășită. Nu poți să dai la nesfârșit iubire fără să primești nimic sau, mai rău, să fii respins… Asta, finalmente, are consecințe psihice de nedorit…
Nu putem asocia iubirea cu viciul, în strictul sens al definiției. În alt sens, mai relaxat, când „deprinderea” de a iubi în zadar devine obișnuință masochistă, da, poate fi asimilată viciului… Când iubești și nu ești iubit intri într-un soi de sevraj care-ți poate produce suferință sufletească…
Fumatul este dăunător și fumătorului și celor din jur. Nu cunosc ca acest viciu să fi distrus vreo relație? Însă iubirea ca viciu, da, a distrus multe relații!
