La poarta casei mele există un morman de pământ afânat. Din când în când îmi place să-mi îngrop o palmă-n el și să scot un pumn de țărână. Îl ridic ușor și-l pun în dreptul soarelui, între zarea privirii mele și lumina lui orbitoare. Îmi desfac degetele ușor și las țărâna să mi se scurgă […]