VISUL ȘI CREATORUL ROMANTIC

Niciunul din curentele literare nu a fost mai potrivit dezvoltării unor teme şi idei specifice autorilor cu o înclinaţie vădită către meditare şi transfigurarea vieţii reale în fantasme decât romantismul. Nicio temă nu a fost mai generoasă atingerii acestui scop decât visul. Pentru că în vis este posibil orice.

Visul era pentru scriitorul romantic remediul suferinţei, condiţia cunoaşterii, generatorul miturilor, starea poetică prin excelenţă […]. Prin vis, timpul şi spaţiul erau abolite, prin vis erau îngăduite eroului aventuri, arhetipuri ale umanităţii ori ale spiritului, prin vis acela atingea condiţia universalităţii şi se reintegra în macroritmurile cosmice (Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Eminescu – Cultură şi creaţie, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1976, p. 129).

            Din documentările pe care le-am făcut în vederea scrierii acestui text am constatat că viziunile diferite ale specialiştilor asupra visului se suprapun peste adevăruri existenţiale individuale, contexte socio-culturale şi istorice diferite, visul având capacitatea de a oglindi  întrucâtva atmosfera generală specifică fiecărei epoci. Am urmărit, în cercetarea mea, o etapă esenţială a culturii literare universale: romantismul.

Romantismul a fost primul curent literar-artistic major, închegat, bine structurat, care a „lucrat” cu visul din plin în desăvârşirea creaţiilor artistice; autorii romantici argumentând că prin poezie, iubire şi vis, sufletul se descătuşează, iar fiinţa îşi recâştigă capacitatea primordială.

Visul are valoare iniţiatică şi compensatorie, descătuşează fantezia şi devine supapă eliberatoare pentru defulările „eului” romantic. Astfel el este (și) un bun „agent” terapeutic.

            Romanticii vor încerca să diminueze „caracterul sacru” al visului transformându-l într-un „instrument uzual” de cunoaştere.

           Impactul visului conştient şi non-conştient în contextul mişcării romantice în general este indiscutabil. Din acest motiv am accentuat acele aspecte ale creativităţii pentru care visul este subiect fundamental de inspiraţie insistând asupra implicărilor psihologice ale vieţii reale în spaţiul oniric. Pentru că, în spirit romantic, literatura pe care o scrie romanticul este strâns legată de viaţa sa, am considerat că reamintirea aici a unor date biografice ar putea aduce în lumină detalii care să justifice opţiunea pentru vis ca sursă primordială de inspirație.

Complexitatea mişcării romantice în literatură şi în artele vizuale, naşterea romantismului ca fenomen cultural universal, romantismul german (de care m-am ocupat cu predilecţie), au constituit subiecte de real interes pentru „ambiția” lucrării de față.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

CAPTCHA ImageChange Image

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.