SĂPTĂMÂNA MARE – MIERCURI
…lumini și lumi exotice… adâncuri și înălțimi de necuprins în suflet se-arată… flori cu infinite petale-n culori cerești… chipuri abrupte și dulci totodată… tot ce există în gândul meu tainic… tot ce nu există în forma lor pură, atinsă de har pot fi umplute cu sufletul meu tomnatic… în buna mea intenție se-arată pe cer pasărea cu zborul său arcuit peste văi sunt aripile sale de aur sidefiu… ce ciudat cum zboară cu ochii ațintiți spre nu știu ce, fix pe chipul meu îmi dau seama acum la ceasul nopții știut și durut… viu și deschis colorate sunt razele lunii… lumina e blândă spre zori luminând gândul neștiut, nevăzut… doar glasul, da, glasul mai stăruie-n auz ca orga bisericească… ochii mei oarecum străvezii, oarecum tulburați de neașteptata ivire pe cer acum somnambuli… uimitoarea paletă a tonurilor gri se-așterne ca o tăcere profundă peste toată planeta… ce armonie e totul…
