atingerea-ultimăMi-ai sfinţit trupul cu de-atingerea trupului tău. L-ai făcut preţios, l-ai făcut credincios. Tot ce ating parcă eşti tu. Nicio atingere nu mi-e străină, toţi porii îmi sunt saturaţi, toate amintirile trupului tău în palme le ţin ca pe-o aglomerare de sori. Mi-e teamă zic, ca această prezenţă în memoria palmelor mele să nu se răcească şi risipească…
Pe orice pun mâna trupul tău îl ating. Îmi e preţioasă această senzaţie, atât de preţioasă că vreau s-o păstrez întru veci. Mai ales ultima, atingerea ultimă. Înflăcărată! Aş vrea s-o protejez, dar mi-e teamă că asemenea polenului de pe aripi de fluture va dispărea. Iar fluturele fără polen nu mai poate zbura… Mi-aş înfăşura atingerea-n panglici lungi de mătase sau în sidef – ar însemna că toată Fiinţa-mi s-o înfăşor… în carnea mea eşti tu, faci parte din mine, cu durere o spun. Cum să-mi înfăşor buzele, palmele care ţi-au răsfirat părul, braţele care ţi-au legănat somnul, lacrima care te-a binecuvântat? Cum să-mi înfăşor trupul întreg în mătase, căci trupul întreg mi l-ai atins?
Eu voi muri. Ştiu că voi muri. Nu mai am scăpare. Mi-ai turnat venin în ureche – ca în Hamlet – în timp ce dormeam. Voi dispărea, dar senzaţia va rămâne. Atingerea ultimă va rămâne-amintire. Aşa că, Femeie, te aşez în noapte REGINĂ!

Gheorghe BURDUJAN2016atingerea ultimăMi-ai sfinţit trupul cu de-atingerea trupului tău. L-ai făcut preţios, l-ai făcut credincios. Tot ce ating parcă eşti tu. Nicio atingere nu mi-e străină, toţi porii îmi sunt saturaţi, toate amintirile trupului tău în palme le ţin ca pe-o aglomerare de sori. Mi-e teamă zic, ca această prezenţă în..."Când mă analizez, mă detest. Când mă compar, mă prefer!"