CAND TE DAI BARBAT SI NU ESTI

Există indivizi (şi individe) care de dincolo de masca afişată aici şi-n altă parte, pe alte site-uri similare acestuia (sau de dincolo de imaginea depersonalizantă – un contur simplu de baiat/fată) îşi permit (deh! anonimatul îi apără…) nu să emită judecăţi de valoare asupra cuiva sau despre ceva, (ar fi un efort prea mare pentru ei), ci să jignească „pe bune”, în cel mai neaoş limbaj românesc (de mahala, cartier, bulevard etc.). Cand te dai barbat si nu ești, aceștia cred că-şi etalează astfel „bărbăţia”, când de fapt acest fel de manifestare este expresia clară a neputinţei, a nevolniciei lor. Când nu ai nimic de ascuns, când ai coloană vertebrală şi când cu adevărat doreşti să faci parte dintr-un cerc de prieteni al cărui crez comun şi unanim acceptat este respectul reciproc, absenţa interesului meschin şi stima dăruită, atunci te arăţi în adevărata-ţi lumină (dacă ea există…) şi spui ceea ce ai de spus, într-un limbaj adecvat şi cu propriile tale cuvinte. Pentru cei interesaţi de un dialog bulevardier le spun că nu şi-au găsit omul aici, pe această pagină… Cine doreşte să intre în rezonanţă cu mine îl (o) invit pe tărâmul spiritualităţii unde se poate vedea cu adevărat „bărbăţia” unui mascul şi feminitatea unei femei adevărate…