CEL CE IUBEȘTE

cel-ce-iubeste„Iubirea inseamna sa dai cuiva sansa sa te distruga avand incredere ca nu va face asta!”

În ochii celui care nu iubeşte, îndrăgostitul poate să pară un om penibil. 
Cel ce nu iubeşte nu va înţelege vreodată gesturile celui îndrăgostit. 
Cel ce nu iubeşte nu va crede foamea şi setea îndrăgostitului. 
Îndrăgostitul este o fiinţă specială: fragilă peste măsură, fără atenţie distributivă, fără puterea de a discerne, credulă până peste poate. El/ea are cumva caracteristicile unui copil dezarmat în faţa neprevăzutului vieţii. Din acest motiv orice act îndreptat împotriva îndrăgostitului este amplificat înzecit în forul simţirilor nude ale îndrăgostitului. 
Într-un anume fel, îndrăgostitul este un singuratic. Cu toate astea el simte o nevoie imperioasă de a-şi mărturisi iubirea lumii întregi.

El nu îşi dă seama că provoacă în semenii săi un sentiment de invidie, de gelozie mută şi chiar de ură. El vede pe toată lumea în culori calde, vii. Le dă credit de încredere tuturor într-un mod exagerat, în timp ce în umbră cineva îşi freacă palmele: încă o victimă inocentă! 
Îndrăgostitul adevărat nu e selectiv. Cel care doar se preface că e îndrăgostit te caută la buzunare, la conturi, la avere, la ceea ce ai, nu la ceea ce poţi. Cel adevărat nu va face asta. El ştie că dragostea în sine poate crea valori însutit mai mari, mai frumoase decât însuşi aurul. 
El ştie că cel mai important lucru în viaţa unui om este iubirea, pentru că iubirea generează bunăstare materială şi spirituală. Iubirea “mută munţii din loc”. Forţa pe care ţi-o dă iubirea este inegalabilă. Dar şi lacrima generată de iubire este adesea grea, insuportabilă…

Iubirea adevărată nu este cantitativă, ci calitativă, nu este temporară sau temporală, ci este atemporală.

“Ochii care nu se văd se uită” nu-şi are loc în simţibilitatea celui îndrăgostit. Rana care se formează după o puternică relaţie de iubire nu se închide niciodată în Fiinţa aceluia care a iubit cu adevărat. Lumina nu i se stinge în casa sufletului său. I-luminarea Fiinţei are sorginte dumnezeiască, pentru că iubirea însăşi, adevărata iubire, înseamnă îndumnezeire…

Cel ce iubeşte cu adevărat nu trebuie să le gândească pe toate astea, pentru că el le simte oricând, oricum, peste tot şi în toate…

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.