FALSA GRIJA PENTRU CELALALT
Primesc într-o discuţie pe mess, acum două zile, următoarea rugăminte: “Aş vrea să renunţi la cafeaua de seară”! Rugămintea aparţine unei personae pe care nu am văzut-o niciodată, care nu m-a văzut vreodată şi cu care, SPER, să nu mă întâlnesc vreodată. Ce grijă poate să aibă ea de sănătatea mea? Ea care se află la sute de kilomentri distanţă, care are alte probleme, cu soţul, cu copiii săi, cu familia sa? Întucât trebuie să ţin eu cont de rugămintea ei, întrucât trebuie să fiu eu “dat pe spate” de rugămintea ei?
Altă dată, de la altă persoană: “Aş vrea s-o laşi mai moale cu ţigările. Că nu e bine pentru tine!” Hop şi-aşa! Altă neliniştită din depărtări pe care nu le voi străbate eu vreodată. De ce simt femeile această “nevoie” de a părea grijulii pentru cel cu care stau de vorbă ocazional şi poate pentru ultima dată? Se mizează, desigur, pe inocenţa şi pe impresionabilitatea aceluia cu care ele interrelaţionează virtual.
Alte femei, sau aceleaşi, cine mai ştie? te sună şi, netam nesam, te întreabă: “Auzi, tu ce număr porţi la pantofi, că tocmai sunt într-un magazin?” Mocofanul îi spune numărul său de la pantofi, apoi trăieşte, aşa, o vrajă, o fantasmă, că uite frate cum ţine femeia asta la mine, cum se gândeşte ea la mine, mititica de ea, şi ce mult mă mai iubeşte ea pe mine. Dar va rămâne cu această amăgire, pentru că femeia respectivă niciodată nu va veni acasă cu pantofii visaţi de mocofan.
Mai există un gen de întrebări care pe mine mă lasă fără răspuns: “Ce faci”?, “Cum eşti?”, “Ţi-e bine”? Etc. Ce să răspunzi? Dacă spui că ţi-e bine sau că nu ţi-e bine, cu ce schimbă asta datele problemei, când ştii că orice răspuns i-ai da ea nu poate face nimic concret pentru tine, pentru că nu e lângă tine sau, şi mai rău, nici nu te cunoaşte.
Acestea sunt întrebări de IMPRESIE!. În ce mă priveşte niciodată n-o să mă dea pe spate aparenta grijă ce s-ar putea ascunde dincolo de ele.
Dacă ai ceva de spus cuiva, intră direct în subiect şi spune exact ceea ce ai de spus, n-o mai lua pe după plopi ca să faci impresie, că nu toată lumea cade pe spate de falsa şi aparenta grija pentru celalalt.
