M-A VIZITAT INGERA…

Aseară, tocmai ieşisem de sub duş, ingera-mi bătu cu aripa-n geam:
„- Plimbă-mă şi pe mine, în limuzina ta neagră, pe Valea Prahovei… Vreeeeeiii?”
– Sigur că vreau, dar de ce ai tu nevoie de mine şi de maşina mea, când tu poţi, cu două zvâcnituri de aripă, să ajungi la Sinaia şi la Predeal, şi la Buşteni şi oriunde doreşti. Iar dacă îţi înclini puţin capul într-o parte şi priveşti galeş (aşa cum faci acum cu mine) poţi obţine gratis şi-o cameră la hotel şi chiar întreg meniul (dacă din greşeală-ţi dezgoleşti şi sânul)…
– „Ştiiiuuu, ştiu că pot obţine, dar eu vreau să mă plimbi tu, cu maşina ta, nu eşti tu Îngerele meu?”
– Ba da, sunt îngerele tău, vezi bine, numai că maşina mea nu este o limuzină, ci este una veche, de demult, anacronică aşa ca şi mine, cam ca a lui Colombo, de prin 86… n-o să te simţi prea confortabil în ea…
„Daaaaa? Şi de ce n-ai spus aşa de la început?”
Bătând nervoasă din aripi ingera dispăru (pentru a doua oară).