NU MAI INSEMNI NIMIC – SCRISORILE VALENTINEI (XI)

2015

nu-mai-insemni-nimic-gheorghe-burdujanTu pentru mine nu mai insemni nimic. Eşti un zero absolut. În liniştea ta serenă poţi să-ţi rumegi liniştit victimele pe care le-ai făcut fără scrupule.

Îţi scriu aici, prin intermediul domnului Burdujan, căruia îi mulţumesc pentru găzduire, pentru că astfel sunt sigură că vei citi, că vei afla. Aşa cum şi eu am aflat cât de urât poţi să te exprimi, ce limbaj vulgar poţi să ai, deşi te arăţi în lume ca fiind prezentabil, inteligent şi talentat, pretinzând să fii tratat ca un domn. Vei fi tratat astfel de către cei care nu te cunosc, încă. Eu, care te cunosc atât de bine nu mai pot s-o fac. Un domn adevărat se caracterizează, în primul rând, prin nobleţea spiritului, a gândului şi a cuvântului rostit. Apoi vin celelalte calităţi…

Şi mai am un motiv pentru care simt nevoia să-ţi scriu aici, aşa, pe îndelete. Anume acela că nu am încredere în capacitatea ta intelectuală de a pricepe exact motivul pentru care eu m-am supărat atât de tare şi am încercat la rândul meu să-ţi fac un rău fugind din viaţa ta şi lăsând în urmă ceea ce am lăsat. Ştii tu la ce mă refer.
Te-am cunoscut ca pe un om frumos, cu suflet ales, capabil de sentimente deosebite, deşi erai un ţărănel scăpat la oraş, mie aşa îmi erai drag. De asta te-am iubit. De asta te-am preţuit. Şi eu sunt o femeie simplă, deşi nimeni nu mi-ar da vreodată calificativul acesta. Ceea ce ne deosebeşte fundamental este că eu îmi accept condiţia, pe când tu nu poţi în ruptul capului, că în esenţă, deşi vrei să pari altceva, eşti un om simplu cu valorile lui elementare. Tu mereu ai vrut să fii altceva, altcineva, să pari ceea ce nu eşti, să fii divinizat şi lăudat şi linguşit de către oameni fără de valoare esenţială, fără miez, ca nişte moluşte care sunt gata să se plieze în jurul personalităţii tale cu „periuţele” lor scârboase… Te-ai întrebat vreodată dacă ai fi fost un bărbat urât din p.d.v fizic, ar mai fi stat cineva lângă tine, ţi-ar mai fi făcut cineva curte? Este o realitate tristă. Vei îmbătrâni şi tu ca orice om şi, sper, odată cu ridurile şi urâţenia vârstei vei înţelege ceea ce am însemnat eu pentru tine, vei înţelege, sper din nou, ceea ce îţi scriu eu acum.

Lasă un răspuns