CUVINTE MINCINOASE – SCRISORILE VALENTINEI (X)
Cum poţi să-i scrii unei femei pe care NU AI ÎNTÂLNIT-O ÎN VIAŢA TA aceste cuvinte:
“M-am îndrăgostit de tine sub o formă totală de existenţă! Mi-e gândul mereu la tine, la buzele tale, la ochii tăi, la cum săruţi, la pacea şi liniştea ce o simt, la ochii tăi plini de lacrimi, la cum te-aş alinta să fiu cu tine, la cum te-aş asculta… la multe. Nu am să-ţi obosesc libertatea, dar permite-mi să te iubească inima mea”. „Mi-e dor de coralii zâmbetului tău” (asta chiar că m-a făcut să râd în hohote).
Mesajul a fost trimis pe 02.06.2011. Întâlnirea noastră avea să se petreacă mult mai târziu. Am trecut peste forma stângace în care te exprimi din punctul de vedere al ordonării cuvintelor şi al acordului între ele dar, am simţit falsitatea acestui mesaj. Cuvinte mincinoase! Şi atât, nimic mai mult. De unde ştiai tu cum sărut, ce buze am, ce zâmbet, cum sunt eu în realitate?
Apoi hărţuiala pe care ai început-o în mod sistematic asupra mea. În cele mai delicate momente, când eram ocupată, când aşteptam telefoane de la persoane importante, tu mă sunai continuu. Tu însuţi recunoşti acest lucru ameninţându-mă. Iată mesajul tău din data de 01.07.2011: “Mă pun şi te sun până izbeşti telefonul de zid, ok?” Şi aşa ai făcut! Că eram la volan în trafic, că eram în şedinţă, că eram în vreo discuţie cu şefii mei, tu mă sunai fără întrerupere. Un adevărat “terorism psihologic”, ca să folosesc expresia ta.
