TE-AM VISAT – SCRISORILE VALENTINEI (III)
„Nu te mai visasem demult. Mi-a făcut plăcere să revii în mintea mea şi-n sufletul meu, chiar dacă pe furiş, la ceas de noapte precum un hoţ de iubiri nocturne. Eram excitată. Că aşa te visasem, făcând dragoste…
Dar mi-a trecut repede. Odată trezită din somn mi-au revenit în minte alte şi alte amintiri ale scurtelor noastre convieţuiri. Acum îmi stă pe cap una, doar una singură: mi-ai spus, înainte de a pleca la plimbare prin Sinaia, să-mi pun bluza peste cămaşă, deşi era foarte cald. Ştiu că în sinea mea m-am simţit deranjată şi uşor umilită. Însemna că nu îţi place cum sunt îmbrăcată, cum îmi stă cămaşa, calitatea şi desenul hainelor mele nu te satisfăceau. Hainele mele, emanau, probabil, sărăcie… Am tăcut şi am făcut cum ai zis tu.
Voiajul nostru, tu erai la volan, a fost minunat şi de neuitat. Şi acum simt în gură gustul bucatelor împărăteşti, plimbările la braţ pe aleile umbroase de lângă Castelul Peleş, poliţistul, durerile tale de cap şi accesul de „înflăcărare” care te-a prins tocmai când traversam strada.
Înjurăturile tale cu vocea ta de gâscan borţos îmi plăceau la nebunie…
Te-am visat. Nu te mai visasem demult…„
____________________________________________________________________
