CARTEA LUI IOV (III)

Capitolul 7
1. | Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş? |
2. | El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea năimitului care-şi aşteaptă simbria. |
3. | Astfel şi eu am avut parte de luni de durere, şi mi-au fost date nopţi de suferinţă. |
4. | Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit. |
5. | Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie; pielea mea crapă şi se zbârceşte. |
6. | Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat. |
7. | Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea. |
8. | Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi. |
9. | Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi. |
10. | Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte. |
11. | Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele. |
12. | Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească? |
13. | Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcuşul meu îmi va alina durerile, |
14. | Atunci Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu năluciri. |
15. | Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ştreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri. |
16. | Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare. |
17. | Ce este omul, ca să-ţi baţi capul cu el şi ca să-i dai luarea Ta aminte? |
18. | De ce îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi de ce îl urmăreşti în orice clipă? |
19. | Când vei înceta să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva? |
20. | Dacă am greşit, ce ţi-am făcut ţie, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce ţi-am ajuns povară? |
21. | De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi”. |
Capitolul 8
1. | Atunci Bildad din Şuah a răspuns şi a zis: |
2. | „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri şi cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia? |
3. | Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea? |
4. | Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor. |
6. | Dacă eşti nevinovat şi fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta şi va clădi la loc casa dreptăţii tale |
7. | Şi starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă. |
8. | Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi. |
9. | Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. |
10. | Ei îţi vor da învăţătură, ei îţi vor grăi şi din inima lor îţi vor cuvânta unele ca acestea: |
11. | Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără umezeală? |
12. | Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană. |
13. | Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit. |
14. | Încrederea lui e spulberată şi bizuinţa lui este o pânză de păianjen. |
15. | Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ţine; se agaţă de ea, dar casa se prăvale. |
16. | Stă plin de suc în faţa soarelui şi în grădina unde este îşi întinde vlăstarii; |
17. | Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor. |
18. | Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieşte: Nu te-am văzut niciodată! |
19. | Iată-l acum putred, pe cărare, şi din pământ răsar alţi vlăstari. |
20. | Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători. |
21. | Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie. |
22. | Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!” |
Capitolul 9
1. | Atunci Iov a răspuns şi a zis: |
2. | „Ştiu bine că aşa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu? |
3. | Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur. |
4. | A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr? |
5. | El mişcă munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui. |
6. | El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină. |
7. | El porunceşte soarelui şi soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor. |
8. | El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe valurile mării. |
9. | El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi. |
10. | El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără de număr. |
11. | Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, şi dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste. |
12. | Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut? |
13. | Dumnezeu nu-şi înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii mândriei. |
14. | Şi eu atunci cum o să-I răspund şi ce cuvinte o să aleg? |
15. | Chiar dacă aş avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului. |
16. | Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea să cred că ascultă glasul meu, |
17. | Căci El mă sfărâmă ca sub furtună şi înmulţeşte fără cuvânt rănile mele. |
18. | El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune. |
19. | Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra? |
20. | Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat. |
21. | Sunt oare desăvârşit? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc. |
22. | Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel viclean. |
23. | Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină? |
24. | Dacă o ţară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă faţa judecătorilor Săi. Şi dacă nu El, cine atunci? |
25. | Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea. |
26. | S-au strecurat ca nişte bărci de papură, ca un vultur care se năpusteşte asupra prăzii sale. |
27. | Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinţa, să-mi schimb înfăţişarea şi să fiu voios, |
28. | Sunt năpădit de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat. |
29. | Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic? |
30. | Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie, |
31. | Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât şi veşmintele mele s-ar scârbi de mine. |
32. | Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată. |
33. | Între noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi |
34. | Şi care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, aşa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure; |
35. | Atunci aş vorbi şi nu m-aş mai teme de El. Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi. |
Capitolul 10
1. | Sufletul meu este dezgustat de viaţa mea. Voi lăsa să curgă slobodă tânguirea mea şi voi vorbi întru suferinţa sufletului meu. |
2. | Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine. |
3. | Care e folosul Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi? |
4. | Ai Tu ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul? |
5. | Zilele Tale sunt oare ca zilele omului şi anii Tăi ca anii omeneşti, |
6. | Ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu, |
7. | Când ştii bine că nu sunt vinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta? |
8. | Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime. |
9. | Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână. |
10. | Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş? |
11. | M-ai îmbrăcat în piele şi în carne, m-ai ţesut din oase şi din vine; |
12. | Apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea, |
13. | Şi ceea ce Tu ţineai ascuns în inima Ta, iată ştiu acum gândul Tău: |
14. | Dacă păcătuiesc, Tu mă supraveghezi şi nu mă dezvinovăţeşti de greşeala mea. |
15. | Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri. |
16. | Şi astfel fără vlagă cum sunt, Tu mă vânezi ca un leu şi din nou Te arăţi minunat faţă de mine. |
17. | Tu înnoieşti duşmănia Ta împotriva mea. Tu sporeşti mânia Ta asupră-mi ca nişte oştiri primenite care se luptă cu mine. |
18. | De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut! |
19. | Aş fi fost ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt. |
20. | Nu sunt oare zilele mele destul de puţine? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puţin în fire, |
21. | Mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii, |
22. | Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e totuna cu bezna”. |
(Visited 16 times, 1 visits today)