În inimă se află izvorul dorului ce doare înghețat cum e de neștiința celei care-l generează, TU…

Pasărea singurătății zăbrelită-i în colivia de argint a spaimei, căci slobozită teamă mi-i că va pieri în zbor zadarnic către tine… Ești departe, prea departe, așa simt, aripa-i puțină, zborul de asemenea obosit cum e deja sub cerul înstelat, rotindu-se în van se va întoarce-n casa sufletului meu… o voi primi, căci e a mea și mă-nțelege…

Astă noapte greierii (încă vii) mi-au fost aproape și mi-au cântat despre zulufi… Așa, când m-am trezit, am simțit un strașnic dor de tine…

(Visited 38 times, 1 visits today)