CÂND BUZELE SE-NTÂLNESC
o ceaţă-ţi abureşte pupila, se lasă venin de şarpe dulceag pe linia curbă a sufletului, respiraţia devine abrupt-sufocată, se-apropie clipa când gura-ţi se face una şi aceeaşi cu-a ei, cu-a lui, nu mai ştii de eşti tu sau celălalt, faceţi schimb de simţire-trăire perversă, căci mâinile nu stau, nu, nu stau, ci umblă cum ele, doar ele, ştiu, pe dedesubt, pe deasupra, pe contururi diafane sensibilă atingere, când buzele se întâlnesc dispare o lume şi alta se naşte, o lume a fantasmelor ce devin realităţi sublime, proiecţii de-o viaţă, dorinţă de milenii, când buzele se-ntâlnesc pe ascuns, în eter, la distanţă, pe net (pentru că se poate şi-aşa) nu mai ştii, nu mai poţi decela virtual de real şi totul devine o simfonie frumoasă strecurată în suflet de şarpele biblic care e EA…
Când buzele astfel se-ntâlnesc, generează orgasmica stare strunită cu braţe-ncleştate până la durere, ca şi când ai vrea să te caţări pe el sau pe ea, pe un munte, efort similar, când astfel sărutul se pietrifică-n statuia divină a lui Rodin…
