CLOPOTELUL TOCILARULUI

clopotelul-tocilaruluiÎntr-un film de acţiune cu Steven Segal apare, la un moment dat, o insulă de lirism: (parafrază) Bătrânul tocilar pleca în fiecare dimineaţă împingându-şi, pe străzile oraşului, căruciorul pentru ascuţit foarfeci şi cuţite. Avea un clopoţel atârnat de cărucior, astfel ca oamenii să-l audă când trece. Erau mulţi clienţi şi seara se întorcea acasă şi-şi număra satisfăcut bănuţii pe care-i câştigase în ziua aceea. Cu timpul, însă, oamenii au început să-şi cumpere ustensile de unică folosinţă, astfel că prezenţa tocilarului pe străzile oraşului devenea din ce în ce mai inutilă. Clopotelul tocilarului se auzea parcă mai trist ca niciodată. Într-o zi a plecat dis-de-dimineaţă şi s-a întors seara târziu fără să fi câştigat nici un bănuţ. Când a murit nimeni nu a observat absenţa lui… Se spune că a murit de o boală anume, dar eu cred că a murit de inimă rea.
CÂND NIMENI NU MAI ARE NEVOIE DE TINE SIMŢI CUM MORI CÂTE PUŢIN ÎN FIECARE ZI!

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.