„Ioi, cât de frumos ninge… Ce  minunat se așează prima zăpadă…” și alte asemenea „dări peste cap ale ochilor”, la vederea ninsorii a celor aflați pe scările editurii Cartea Românească.

Marin Preda aude „văicărelile”, iese și el afară să vadă care-i motivul exclamațiilor de uimire ale celor prezenți. Vede, constată și exclamă: „Ce mizerie!” Apoi se întoarce în biroul său. Toți au amuțit și s-au privit reciproc a nedumerire.

Peste o zi se încălzește vremea și Bucureștiul este îngropat în zloată și noroaie. „V-am spus eu că e o mizerie”, le spune Marin Preda celor care cu o zi înainte se cruceau de frumusețea fulgului de nea.

Așadar, artistul vede dincolo de ceea ce vede omul obișnuit. El poate vedea mult mai departe decât  o putem face noi, oamenii simpli…

(Visited 12 times, 1 visits today)