INFIDELITATEA FEMEII

2016

infidelitatea-femeiiAm re-văzut, zilele astea un film: „Infidela” (cu Richard Gere) în care e vorba despre trădarea (sau infidelitatea – aici este o altă discuţie) femeii faţă de soţ. Trebuie să spun că mi-a produs silă şi am simţit chiar un sentiment de revoltă.

Pe scurt.
Avem o familie „reuşită”, închegată, bine sudată prin existenţa unui copil. Păreau fericiţi. Într-o zi, pe stradă, la cumpărături, din cauza vântului (ştiţi voi, povestea clasică) femeia se ciocneşte de un tip care ducea pe braţe nişte cărţi. De aici încolo chestia e simplă. Ea – o gâscă blondă. El – un tânăr, frumos, conştient de farmecele sale. Îşi dau întâlniri etc. etc. Ajung să şi-o tragă. Până aici, sila mea era în stare incipientă. Ea a crescut brusc în momentul în care am văzut că femeia îi face scene de gelozie, ÎN PUBLIC, tânărului său amant. Adică, vezi m’neata, nu-i convenea să fie înşelată. Şi, furioasă, îi face scandal mimând plecarea definitivă. El o prinde pe casa scării şi, aşa cum făceam şi yo odată, i-o trage acolo, cam cum ar veni, tot în public. Interesante sunt cuvintele ei: „Vrei să mi-o tragi?” Da, vreau. „Spune-o”. Tânărul se execută şi repetă în gura mare: „Vreau să ţi-o trag!” Ea este copleşită de plăcere. Aceste trăiri şi momente pot fi reale, adevărate, fermecătoare…

Drama apare când află soţul ei (Richard Gere). Acesta îi face o vizită tânărului amant de la care află o serie de intimităţi şi măgării făcute de iubita lui soţie. Pare să accepte totul. Până la un punct: descoperă un glob de cristal – cadou, cu o încărcătură simbolică extraordinară, făcut de el soţiei sale – cadou ce se afla în casa tânărului, în dormitor, la capul patului răvăşit. Îşi pierde cumpătul, i se face rău şi, parcă neştiind ce face, îl loveşte pe tânăr cu globul de cristal. Îl omoară.
Îşi revine destul de repede. Pe deplin conştient, şterge toate urmele, ia trupul inert al tânărului şi îl duce, noaptea, la o groapă de gunoi. Este găsit de gunoieri. Află poliţia. Vine acasă la ei. Astfel află şi ea că amantul i-a fost ucis. Are o bănuială. Până la urmă însuşi soţul îi mărturiseşte crima. El vrea să se predea. Cine îl opreşte s-o facă? Aţi ghicit. Însăşi ea!

Vorbeam la început că mi-a trezit sila, dar şi revolta. Revolta apare în finalul filmului când cei doi discută despre actuala şi viitoarea lor fericire, despre re-construcţia familiei prin vânzarea a tot ceea ce aveau şi prin fuga undeva în Mexic, pe o plajă pustie unde să-şi împlinească împreună viaţa printr-o bătrâneţe liniştită şi lipsită de griji.
SUNT REVOLTAT! Adică cum? Cum rămâne cu tânărul ucis? Ce vină a avut el ca să-şi sfârşească viaţa din cauza unei gâşte blonde? Şi cum să-ţi re-clădeşti fericirea pe cadavrul unui om NEVINOVAT? Şi cum să nu plătească nimeni pentru moartea lui?

Trădarea sau infidelitatea femeii produce nu numai silă, ci şi catastrofe umane, drame reale şi capitale.
Silă şi revoltă? Da! Cred că toţi bărbaţii au păţit asta. Mie nu mi-e jenă să recunosc că am fost trădat. Dar eu mi-am consumat drama în forul meu interior, nu am exteriorizat-o, pentru că, pur şi simplu ştiu, NU BĂRBATUL este de vină.
Există o vorbă înţeleaptă (deşi mie nu-mi place prin re-prezentarea ei), pe care mama, Dumnezeu s-o ierte, mi-o amintea deseori când mă vedea îndrăgostit:
„Căţeaua dacă nu ridică coada, câinele nu o miroase!”

Lasă un răspuns