BARBAT SAU GENTLEMAN?

Cum e mai bine să fii? Barbat sau gentleman?

Ligia era o femeie superdeşteaptă. Într-atât de mult încât, în capetele mele, s-a instalat respectul! Era dramaturg (o raritate!), dar avea solide cunoştinţe din toată literatura universală şi autohtonă şi mai în toate domeniile. Translator (engleză-română) la o instituţie de prestigiu.  

La ea acasă (locuia singură într-un apartament) era o adevărată emulaţie artistică. Ne întâlneam, noi cenacliştii, pentru a continua nesfârşitele discuţii începute la cenaclu, până în zorii zilei. O iubeam, o respectam. A apărut, iată, conflictul interior. Nu ştiam ce să fac: s-o iubesc sau s-o respect. Ceva asemănător mi s-a întâmplat cu Doiniţa (blogul “Iubeşte-mă aşa cum merit”). 
Fizic, Ligia nu era pe gustul meu. În afară de chip şi de podoaba capilară, nu-mi mai plăcea altceva. Era prea slabă. Nu avea sâni. Erau ca două mere cu sfârcuri, nu mai mari. Datorită aspectului său dezvoltase un profund complex de inferioritate. Vedea că toţi bărbaţii din jurul ei tânjesc după alte femei. Mai împlinite, mai “coapte”. Nu era nici feminină. Era prea “bărbătoasă”. Cred că-i iubeam chipul şi creierul!  

Într-o noapte am rămas doar noi doi. Ne-am culcat în acelaşi pat. De câte ori o atingeam mă făceam arici şi mă retrăgeam mai spre perete ca să n-o deranjez. Respectul meu era mai mare decât dorinţa sexuală.  

Dimineaţa m-a întrebat : « Romeo, tu eşti bărbat sau gentelman? » Am rămas stupefiat ! 

La câteva zile după asta, a trecut într-o noapte pe la mine. Mi-am scos pârleala pentru stupefianta ei întrebare. Era dornică de dragoste, aproape nimfomană. Un complex de inferioritate generează o exagerare a funcţiei. Aşa că unde şi cum prindea un bărbat, Ligia îl rezolva. Fără discernământ. Avea o preferinţă pentru şoferii profesionişti. “Ăştia sunt bărbaţi adevăraţi!”  
Era alcoolică! Din acest motiv şi-a distrus viaţa cu desăvârşire. Dacă nu aveai ce să-i oferi de băut, îţi cerea spirtul medicinal. Dacă nici spirt nu aveai, atunci un pahar cu apă. Trebuia neapărat să bea ceva. Când am cunoscut-o eu avea un apartament al ei, încă unul lăsat moştenire de la părinţi şi o maşină. 
Ultima dată când am văzut-o avea ciorapii rupţi, haine ponosite şi o atitudine care-ţi impunea mila. Nu mai avea nimic. Nici măcar slujbă. Cerşea de la prieteni – atâţia cât i-au mai rămas! A băut tot, împreună cu alţii (şi s-au găsit destui bărbaţi) care nu s-au sfiit s-o speculeze şi să profite de pe urma generozităţii ei. 
Şi acum, când scriu aceste rânduri, simt o strângere de inimă. Păcat! Mare păcat!  

Revin la tema acestei scrieri (mai mult relatare). 
Ideea e că, în relaţia cu o femeie, ai de ales între a fi un gentelman şi a fi un bărbat. 
Merg mai departe şi zic că mingea se află în teren la voi, femeile. Depinde de voi ce doriţi: un bărbat care să vă iubească sau un bărbat care să vă respecte. Veţi zice, poate, că şi una şi alta. Vă răspund că nu se prea poate. Ba chiar, pe fond, este imposibil. Cum să faci dragoste cu o femeie pe care o respecţi? Ha? Cum? De la distanţă?  

Femeia trebuie să ştie ce vrea de la viaţă, de la un bărbat, în speţă. Dacă vrea un bărbat trebuie să fie o femeie. Dacă vrea un gentelman atunci trebuie să fie şi să se poarte ca o doamnă care te pune la respect şi te ţine la distanţă. 
Nu neg că sunt şi bărbaţi – gentlemeni. Procentul însă e destul de mic. 

O femeie te poate ţine la distanţă şi prin simpla ei prezenţă. O personalitate puternică te poate inhiba. O femeie puternică de asemenea. E bine să fii şi puternică, să ai şi o personalitate proeminentă, dar nu e bine să le arăţi în mod ostentativ. 

În primul rând trebuie să fii femeie (şi bărbatul-bărbat), că aşa a lăsat Dumnezeu lucruile pe pământ. Abia după asta poţi să fii orice.