JAVRELE DE PE FACEBOOK

Citesc o postare al cărei conținut mă oripilează profund: o doamnă scrie o poezie pe care o postează pe facebook. Altă doamnă o vede, îi place, o fură și o postează la ea pe pagină fără titlu și fără autor. A treia doamnă o vede (o citește și îi place) pe pagina celei de-a doua doamne. La rândul ei o postează pe pagină, însă, trecând ca autor pe cea de-a doua doamnă. Prima doamnă, autoarea de fapt a poeziei nu e pomenită pe niciunde, fiind ignorată total.

Javrele astea două (a doua și a treia), mari amatoare de copy-paste încep să distribuie poezia. Poezia, după spusele fiului primei doamne-autor, are un succes fulminant, ajungând, în trei luni, la peste 15 mii de distribuiri.

Eu m-am săturat de poeții și de poetesele javre. Am scris de mi s-a acrit despre copy-paste. I-aș spânzura pe toți plagiatorii de picioare, așa, vreo trei zile, să le vină mintea la cap și bunul simț în trup. Hoți ordinari, fără scrupule! Ei/ele nu știu cât de mult pătimește un autor adevărat până scrie o poezie, un text, o frază. Ei știu doar să fure. Li se pare că a fura un text de pe facebook sau de unde altundeva este ceva firesc. Ei nu cunosc Legea dreptului de autor, nu știu ce înseamnă a fi proprietar pe propriul text. A fura de la cineva o poezie este ca și cum ai fura cuiva portofelul. Dar nu realizează asta. Javrele, că de aia sunt javre, atacă și mușcă în haită fără să le pese de nimeni și nimic