DOAR INIMA

Doar inima mea mă mai cheamă

Să fug, să fug sau să rămân

Plutesc imaterial. Sunt pânză diafană

Rămân la mine totuși dar mă prefac în scrum.

E liniște. Sângele meu, zilele, casa

Au ars fulgerător către un cer umil

Scriu versuri acum, scriu versuri

Un ciclu pe care-l numesc „Imperiul epil”

Întinde-mi mâna ta Doamne sau întinde-te tu

și răstoarnă cerul să curgă albastrul

ca un strigăt bogat într-un pustiu de corali

peste copilăria unui fiu de astru…

Părăsește-mă tu anule, zeule,

aerul este altă materie, ceva de miraj.

Ceea ce port eu la gât se numește medalie

De aur, imprimată cu chipul lui Raj.

Și ce. Rămân tot adevăratul copil

Al unor păsări umede de zbor sub apă

Sunt o nesfârșită naștere și totu-i sublim

În lumea aceasta care vă scapă.