Sunt sigur că multă lume se va simți ofuscată de ceea ce am să scriu aici.

Am auzit astăzi la radio, într-un interviu, un individ (probabil o notorietate…) afirmând această imensă prostie: „Cea mai mare realizare a mea sunt copiii mei!” Cât sunt de drăgălași, ce fericire mare este să-i văd, ce sentimente unice am când fetița mă mângâie pe obraz, etc. etc.

Să fim bine înțeleși. Toți copiii sunt frumoși și unici. Mai ales când e vorba de copiii tăi… Tot ce e mic este frumos. Nu sunt ei frumoși cățelușii? Nu sunt frumoși pisoiașii? Puii de găină, de gâsca etc.?…

Cel mai ușor și mai plăcut lucru în viață este să faci copii. Să spui că asta este cea mai mare realizare a ta mi se pare a fi un lucru jalnic. Pentru că ai avut nu știu câte minute de plăcere, pentru că ai avut orgasm (dacă ai avut…), pentru că ai văzut cum îi crește „burtica” soției tale… Doar pentru asta? Că ți-ai  procurat astfel niște jucării care-ți umplu viața de fericire, care se joacă cu tine, care vorbesc și-ți seamănă etc.? Dar asta este în firea oricărei ființe vii. Fie ea pasăre, animal sau, în fine, om. Să ajungi la o vârstă și să afirmi doar atât: iată ce am realizat eu în viață. Și realizarea aia mare să fie niște copii. Să le faci poze pe care să le postezi cu mândrie pe net, pe facebook sau oriunde ai ocazia să te lauzi cu ei înseamnă că ai cam trăit degeaba! Sigur că parcursul vieții acelor copii poate să fie unul strălucit, îndestulător și plin de succese. Dar ar putea să fie și un eșec major: sărăcie extremă, eșuarea în droguri și-n alcool, vagabondaj, comportament antisocial, viol, pușcărie etc.

N-aș vrea să se creadă că am această părere pentru faptul că eu nu am copii sau, mai grav, că aș avea ceva cu copiii. Am făcut și eu un copil. Știu ce înseamnă să ai copii dar nu pot spune vreodată că asta este cea mai mare realizarea a mea. În ce mă privește regret că l-am făcut. Fiind foarte tânăr nu credeam că din mine poate ieși o ființă asemenea mie. Așa m-am decis să-l fac. Din curiozitate. Departe de a fi un eșec viitorul lui a fost unul de succes (și continuă să fie…) Numai că aceste creaturi minunate, la maturitate, pot avea un comportament față de cel/cea care i-a dat viață, dacă nu ciudat nu de puține ori bizar. Se pot îndepărta de tine (geografic și afectiv), te pot uita la o adică.

Când am avut nevie de ajutorul cuiva, nu copilul meu m-a ajutat, ci prietenii și persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată. Copilul meu a rupt orice legătură cu mine. Nu l-am văzut de peste 15 ani. Nici nu știe dacă mai trăiesc.  Cred că nici nu-l interesează…

Așadar copiii noștri ne pot oferi surprize de tot felul.

Iată de ce consider că este o prostie fără de margini să afirmi că „cea mai mare realizare a ta sunt copii tăi”!

Repet riscând să vă enervez: nu există lucru mai ușor și mai plăcut în viață decât să faci copii!  

(Visited 35 times, 1 visits today)