ASUMAREA RISCULUI SAU EVITAREA EȘECULUI
Imaginați-vă că sunteți în situația în care puteți să mizați tot ce aveți pe „o singură carte” și să câștigați dublu sau să pierdeți totul: ce faceți, riscați și mergeți mai departe sau preferați să fiți prudenți și să rămâneți doar cu ceea ce aveți?
Această situație exemplară, care rezumă destul de bine un tip de opțiune cu care ne întâlnim adesea în viață, l-a ajutat pe un psiholog faimos să analizeze mai în profunzime psihologia diferențială a oamenilor, împărțindu-i, în mare, în tipul de „asumare a riscului” și tipul de „evitare a eșecului”.
Asumarea riscului are o bătaie scurtă, limitată mai degrabă la orizontul prezentului și incapabilă deci de a fundamenta o strategie de „câștig” pe termen lung.
Pe de altă parte „tipul” din a doua categorie pare mai ezitant, mai nesigur. Cum e mai bine? Care dintre opțiuni este de natură să-ți aducă mai multă mulțumire în viață, nu în general, ci aici și acum?
Există patru tipuri de persoane (conform aceluiași psiholog):
- Persoane cu valori înalte ale evitării eșecului și cu risc nul (având o satisfacție de viață relativ ridicată);
- Persoane simetric opuse caracterizate prin valori ridicate ale asumării riscului (cu un nivel moderat al satisfacției de viață);
- Persoane caracterizate prin valori negative atât ale asumării riscului, cât și ale evitării eșecului (cu un nivel al satisfacției de viață scăzut),
- Persoane caracterizate prin valori pozitive atât ale asumării riscului cât și ale evitării eșecului (cu o satisfacție de viață cât se poate de redusă). Fie că au optat pentru „evitarea eșecului”, fie că au acceptat „asumarea riscului” indivizii din primele două categorii de mai sus sunt relativ mulțumiți de viața lor. Făcând o opțiune le-a permis acestora, în principiu, să găsească un sens în existența lor și să fie, dacă nu fericiți, cel puțin împăcați cu soarta.
Dimpotrivă, lipsa alegerii, pare a avea consecințe dramatice, afectând puternic satisfacția de viață.
