FEMEI GRASE SAU FEMEI SLABE?

Poate că nu ar fi prea multe cuvinte de spus dacă nu ne-am întâlni destul de des cu această situaţie care pentru unii poate fi motiv de amuzament, iar pentru alţii o stare de normalitate. Există o vorbă în popor care sună cam aşa: „grasă şi frumoasă”! Este ea femeia grasă şi o femeie frumoasă? Depinde de gusturi, îmi veţi spune, iar eu nici măcar nu vă pot contrazice. Aşa este. Ce e frumos pentru mine, nu este frumos şi pentru tine şi viceversa. Sau nu mă pricep yo la femei?!

Videoclipul prezintă această femeie de la cap la coadă. Adică aparatul de filmat o descrie de sus în jos, ceea ce este o greşeală, din punctul de vedere al bărbatului (sau, ca să fiu mai corect şi ca să nu generalizez – din punctul meu de vedere). La chip, părerea mea, este o femeie frumoasă, Şi sânii sunt frumoşi, pe măsură, adică nici prea-prea şi nici prea-prea (dacă mă-nţelegi). Dar când ochiul vigilent al operatorului coboară alunecând pe trupu-i „zvelt”, gustul şi părerea mea se schimbă. Asta nu înseamnă că părerea mea este cea mai bună şi că trebuie împărtăşită şi de alţii. Dimpotrivă, am cunoscut un bărbat care ar fi făcut moarte de om pentru o astfel de femeie. Eu nu!

Femei grase şi frumoase? Da. Pentru unii. În ce mă priveşte, nu cred că femeia trebuie să fie slabă încât atunci când o strângi în braţe, pe întuneric, să ai impresia că strângi în braţe un bărbat. Nu. Dar nici grasă încât să nu o poţi cuprinde cu ambele braţe. Cum să fie? Femei grase sau femei slabe? Folosesc o expresie pe care tot o femeie (cu adevărat frumoasă) a spus-o: „Nici un os la orizont!” Deci, nu slabă!

Dar nici un munte sau o uşă…