CRONICA UNUI CUVÂNT: FERICIREA

Viața m-a învățat să nu-mi clădesc așteptări legate de cei din jur. Prefer să fiu surprins pozitiv decât să-mi creez false așteptări. În acest fel, rata nefericirii mele tinde mult către zero.

Se întâmplă totuși ca uneori să fii înlocuit în existența altora, din varii motive. Asta nu este o tragedie dacă știi să gestionezi bine, rațional, excluderea. În asemenea cazuri trebuie să fii pragmatic, să nu disperi, deoarece am convingerea că poposim în viața celorlalți atâta vreme cât este nevoie de noi acolo. Unii numesc asta reîncarnare, eu cred ca Divinitatea lucrează prin oameni, pur și simplu. Și în viața mea au fost persoane care prin prezența lor m-au ajutat să devin ceea ce sunt astăzi, asta neînsemnând că a lor contribuție s-a desfășurat doar în sens pozitiv.

Din principiu nu pot/nu vreau sa fac rău nimănui dar nici bine, cu forța, nu prestez. Este o dovadă de înțelepciune să te bucuri de ceea ce ai și să nu alergi după ce nu ai.

Pentru foarte mulți, a fi fericit înseamnă sa fii sănătos, să ai un acoperiș deasupra capului și un trai fără griji. Alții vor mai mult de-atât, sunt într-o continuă provocare cu viața de la care așteaptă să obțină ceea ce alții nici măcar nu-și imaginează. Nu sunt de condamnat nici unii, nici alții, pentru că fiecare are scara lui de valori, fiecare are structura lui sufletească.

Fericirea se clădește iar acest lucru este posibil doar prin autocunoaștere. Nu poți să știi ce te face fericit sau dimpotrivă, dacă tu, ca individ, habar nu ai cine ești și trăiești doar în virtutea unor ziceri, eventual trâmbițate de alții, pe care le preiei fără să le aplici filtre. Acest proces de autocunoaștere se realizează în timp și, după părerea mea, ar trebui să fie la îndemână oricui. De aceea și fericirea se clădește treptat, pe măsură ce afli lucruri despre tine dar și despre ceilalți, care te ajută să bifezi sau să debifezi de pe listă obiective menite să-ți aducă fericirea. Fericirea mea este deplină atunci când ceilalți sunt fericiți! Și viceversa!