STUPEFACȚIA DE AZI

Nu există zi de la Dumnezeu ca atunci când merg (pe jos) în oraș cu treburi să nu am parte de un moment de stupefacție.

Stupefacția de azi a debutat astfel: mă întorceam spre casă pe o străduță paralelă cu bulevardul. La un moment dat se apropie din față o supermașină (Mercedes sau Lexus), un suv. A fost primul semișoc. Unul de admirație, de încântare a simțului estetic, și, de ce nu? de invidie, că uite există pe lumea asta și oameni care se pot plimba în astfel de mașini pe care eu le văd numai la televizor pe la nu știu ce târguri auto…

S-a apropiat, a tras pe dreapta și a oprit. Ce-ar fi, am gândit eu cu îndoială totuși, ca din mașina asta teribilă să coboare acum o tipă. Nici nu am terminat bine gândul că se deschide portiera și, trăgând cu coada ochiului, am văzut, ce credeți?, o tipă care în mașina aia mare părea o mogâldeață. Am reușit să văd, în scurt, că era brunetă, parcă frumușică, dar cu un bot de rață imens! A coborât și se îndrepta, naiba știe unde, în același sens de mers cu al meu. Uluiala mea abia acum se făcea simțită, cuprinzându-mi toții creierii. M-am oprit și m-am șters pe pantofi de un praf imaginar, pentru a o lăsa pe dânsa să mă depășească, pentru a o putea studia, să-mi fac o idee cam cine poate fi proprietara unei astfel de mașini.

Categoric, eu sunt un tip depășit de realitățile zilelor noastre. Femeia umbla fără ciorapi, în niște adidași cu talpă groasă, ușor înălțați pe călcâie astfel încât îi făcea mersul ca de cocostârc. Se vedea însă că sunt pantofi de firmă, foarte scumpi (peste 1000 de euro). Blugi negri, mulați pe niște picioare atât de subțiri că aproape mi s-a făcut milă de ea (de ce umblă-n pantaloni mulați dacă știe că nu are picioare și mai e și ușor crăcănată?). Și ăștia scumpi. Cum mergea ea precum cocostârcul  îi sălta în spinare, fără să-i acopere spatele în întregime, o geacă din piele neagră cu irizații maronii. Vă dați seama că nu putea să fie ieftină. În mână flutura pe lângă corp o geantă Hermes. S-a îndepărtat repede că avea fuleul mare. Am rămas tot mai în urmă cu uluiala asta pe cap.

Sunt stupefiat. De unde are o femeiușcă (nu cred că avea 30 de ani) atâta bănet să-și cumpere mașină de peste 100.000 de euro plus tot harnașamentul de pe ea. Cum și-a dobândit ea banii? Și de ce este îmbrăcată ca o sperietoare de ciori? Nu cred că și-a făcut banii cu trupul pentru că n avea trup pentru așa ceva. Credeți-mă pe cuvânt.

Am ajuns acasă și abia reușesc să fac apel la o minimă rațiune și să-mi spun că da, eu sunt depășit de situații și că nu mai înțeleg nimic din realitatea asta care vine din urmă și ne copleșește.