FALEZE DE NISIP

(Pelicule pentru eternitate)

Parabola „păianjenului Adolf” care-şi pierde busola şi se prinde în propria-i plasă, iată axul ideatic in jurul căruia gravitează celelalte idei ale filmului.

Mulată pe structura unor concepte aluzive şi a unor coincidențe nu întâmplătoare, pelicula derulează povestea unui furt banal pe o plajă izolată. Prilej folosit de regizorul -scenarist Dan Pița pentru demascarea, cu o simplitate dezarmantă, a întregii structuri solid dimensionate a întunecatei dictaturi: falsul moral, arivismul politic, ticăloșia umană şi, în primul rând, justiţia părtinitoare… Astfel filmul are pe lângă o puternică tentă socială şi un sensibil substrat politic. Ea aminteşte de un caz real, petrecut cu multă vreme în urmă, în care un nevinovat este condamnat la moarte numai din motive de „raţiuni superioare” şi „indicaţii prețioase”!

„Ai nevoie de volant, de un corector al realităţii”, spune şi repetă până la obsesie unul dintre personaje. „Volantul”, acest corector al realităţii strâmbe, precum ştim cu toții că a fost, nu întâmplător este leitmotivul întregului film,

Toate acestea, la care se adaugă şi jocul senzual-provocator a Oanei Pellea (într-o episodică încercare de dans ţigănesc), nu au scăpat, desigur, odiosului dictator care, în discursul de sinistră celebritate pentru cultura noastră, rostit la Mangalia în 1983, s-a referit în mod special da acest film dispunând interzicerea difuzării lui.

Sarcina dezvăluirii caracterelor umane incriminabile revine actorului Victor Rebengiuc. Interpretând aici rolul medicului chirurg Teo Hristea, el pune strălucit în evidenţă micimea sufletească a acestuia, ticăloşia mascată şi carierismul absolutist. „Am ajuns director!” va zice el plin de emfază. „Cum i-ai păcălit?” vine imediat replica de bun simţ a celui mai bun prieten al său, Ştefan Albini (actorul Marin Moraru), „tu trebuie să fii medic, nu director!”

Pe fondul unei aparente perfecțiuni sociale, infailibil şi onorabil în tot ceea ce face, Teo Hristea, în calculatele sale accese de generozitate, nu doreşte altceva decât ca Vasile (actorul Gh. Visu), presupus autor al furtului de pe plajă, să recunoască şi să spună tuturor că el, Teo Hristea, are dreptate! Chirurgul exercită, în acest sens, presiuni psihologice asupra „vinovatului” mult mai eficiente şi mai rafinate decât o fac organele de anchetă ale Miliţiei.

Această fixație paranoică pe ideea de „dreptate absolută” ne aminteşte parcă de altcineva care, la acea vreme (dureroasă realitate), se afla în capul ţării…

Jucând magistral, cei doi actori, Victor Rebengiuc (Teo Hristea) şi Gh. Visu (Vasile), trec în revistă, fiecare de partea lui, întreaga paletă de trăiri şi reflexe ale situaţiilor în care au fost puşi. Alături de ei, Marin Moraru (Ștefan Albini), Valentin Urâtescu (anchetatorul Popa), Carmen Galin (Cristina), Oana Pellea, ţin ştacheta acestui film la o cotă cât mai ridicată valoric. Concluzionând, putem spune că „Faleze de nisip” continuă să fie o peliculă de strictă actualitate, nealterată de trecerea timpului sau de imixtiunea neavenită a cenzurii ceaușiste.