Tag: adya

ADYA (I) ÎNTÂLNIREA

   Eu sunt slujitorul (sau sclavul) cifrei 3. Trei încercări, 3 greşeli iertate, 3 drumuri, 3 semne etc.  Eram la Piatra Neamţ, în casa părintească. Îmi lingeam rănile după un divorţ urât de tot. Trăisem, vasăzică, experienţa unei căsătorii, experienţa unui tată tânăr, novice (un singur copil – băiat). Erau zile întregi în care nu …

Continue reading

ADYA (V) – „AI GRIJĂ, DOMNULE!”

Avertisment: acest text şi cele care vor urma, cu şi despre Adya, pot conţine cuvinte, stări şi imagini care pot deranja pe pudibonzi şi pudibonde. Acestora le cer să treacă mai departe. Capito? Îmi era jenă s-o duc la mine acasă, aşa din prima, în celebra mansardă a Grupului celor Patru de la Piatra Neamţ. …

Continue reading

ADYA (IV) – SĂRUTUL

Cu numărul ei de telefon în posesie mă simţeam un om bogat, un favorizat de soartă. Îl strângeam cu putere mototolindu-l în buzunar. De parcă aş fi putut să-l scap, să-l pierd. Până acasă am zburat de fericire. Ajuns în mansarda mea, celebră pe atunci, am scos hârtia, am pus-o pe masă, am netezit-o frumos …

Continue reading

ADYA (III) – CEASUL

A trecut pe lângă mine regeşte, fără să mă privească nici măcar aşa cum ai privi o furnică. Era a doua oară în acea zi când ni se întretăiau drumurile. Mi-am spus: dacă se va mai întâmpla o dată înseamnă că e un semn, că destinul vrea ca noi doi să ne cunoaştem şi, în …

Continue reading