VOTUL – EXPRESIA DE VOINȚĂ A UNEI FIINȚE VII

Desigur că ceea ce am spus în titlu este un truism. Factorul determinant aici este conștiința, pe care doar omul o are. Pentru că altfel orice ființă poate „vota” în felul ei. Votul este o alegere. Oaia votează? Da, deoarece ea alege turma, stâna care-i oferă o anumită siguranță și adăpost. Găina? Și ea votează atunci când intră docilă în poiată, că doar n-o să stea afară în ploaie și vânt. ș.a.m.d. Exact așa și omul. El alege, votează ca să-i fie mai bine lui și familiei sale. În acțiunea de a vota primează instinctul de conservare. Te duci la vot ca să alegi pe cineva care să lupte pentru și ca să slujească speranțele tale.

„Votează-mă pe mine că eu sunt cel mai bun pentru tine. Ba pe mine. Nu, pe mine să mă votezi” etc. etc. Așa grăiesc cei care se aliniază, ca la piață, pe taraba candidaților. Și noi, oile, găinile, ne dichisim dis de dimineață, ne radem, ne îmbrăcăm frumos și mergem încolonați să punem ștampila ba pe unul, ba pe altul… Așa te trezești cu o clasă conducătoare și cu un cioban care ne mână pe drumurile prosperității. Numai că a doua zi ai așa un gust amar și un sentiment profund de insatisfacție. Nu doar că te simți trădat, ci chiar ai fost trădat. „Alesul” se dovedește a fi un escroc ordinar. Îți ia votul, expresia de voință a ființei tale conștiente, și-l plasează altuia la care nici nu te gândeai. Este mai mult decât o bătaie de joc. Este o crimă! Ți-a ucis votul, te-a ucis pe tine! Acesta este sentimentul de care nu-și dau seama oile, găinile…

Iată de ce nu am votat vreodată în viața mea. Nici pe Ceaușescu, când votul era obligatoriu și mă căutau ăia cu urna mobilă pe acasă. Sintagma „votul tău contează” este discutabilă. Votul meu nu contează atâta vreme cât el este manipulat după vrerea unor bandiți.