Aventura de care mi-e rușine
A pornit din gara Mărășești. În sala de așteptare am remarcat, printre călători, două fete. Le-am analizat, le-am cumpănit așa cum face orice om gospodar care are de ales între doi pepeni, doar unul. Eram la vârsta și aveam înfățișarea care mă puneau într-o asemenea postură avantajoasă… Ambele frumoase, ambele tinere și bine făcute. Două fete! Pe care o aleg? Pe cea care învârte o ilustrată în mână cumpărată de la ghișeul gării sau pe cealaltă care tocmai își aranjează bagajul cam măricel? M-am decis rapid. Pe vremea aia eram foarte practic. Fata cu bagaj mi-ar fi creat probleme din pricina bagajului (grija, căratul etc…) Așa că m-am îndreptat către cea cu ilustrata care în afară de ilustrată nu remarcasem să fi avut vreun alt gen de bagaj. Nu a fost complicat. Am intrat foarte repede în rezonanță cu ea. (Este incredibil cât de ușor se puteau realiza astfel de relații atunci când erai tânăr și la trup curat…)
Am ieșit din sala de așteptare a gării la o plimbare. Era iarnă, frig! Căutam un loc în care să ne simțim bine, dar unde dreak să te duci că-n jurul gării era o pustietate de nu știai încotro s-o iei. Ne-am îndreptat totuși către un câmp cât de cât mai îndepărtat de drumul principal. Acolo era un șanț înghețat pe marginea căruia ne-am așezat. Încet-încet, timid am început să ne cercetăm cu mâinile și mai puțin cu ochii… Avea pantaloni. I-am tras fermoarul și când mă pregăteam să-i simt cu palma rotunjimea feselor și s-o caut de alte podoabe trupești a trecut un camion plin cu soldați. Sărut-ooo băăăă (cuvântul era de fapt ălălalt…) au strigat ăia la mine. M-am speriat. Fulgerător mi-am imaginat cum ar fi să coboare toți soldații ăia și să ne ia la pulă pe amândoi fără discernământ… Nu s-a întâmplat asta. Mi-am dat seama însă cât de periculos este să facem ceva acolo în câmp deschis… Strigătul soldaților m-a făcut să bat în retragere cu toată artileria mea care era pregătită de atac la damă…
Ne-am întors în gară și am așteptat trenul. Amândoi mergeam la Panciu. Pe culoarul vagonului am început un schimb de cuvinte ciudate, izvorâte nu știu din ce motive. Ea îmi spunea că a mimat toată povestea, eu că am vrut s-o pun la încercare, mă rog, ne atacam cumva reciproc, fiecare pe poziția lui, dar ceva ne lega totuși, ne ținea apropiați, niciunul nu s-a supărat într-atât încât să plece în treaba lui.
În Panciu am coborât împăcați și am decis să ne căutăm o cameră pe undeva. Pe vremea aceea nu puteai merge la hotel. Nici nu știu dacă în Panciu exista hotel. Se înnopta. Întrebând din om în om am găsit o gazdă pentru o noapte pe care o plătisem cu asupra de măsură. Gazda noastră ocazională nu avea decât două camere. Una, la intrare, unde era frig ca afară pentru că nu se făcea focul, și alta încălzită în care stăteau înghesuite patru persoane, două în vârstă (probabil bunici) și doi copii. Ne-a pus la dispoziție, evident, camera de la intrare. Un pat imens, o plapumă călduroasă și un așternut curat. Era atât frig de ți se muiau picioarele nu doar organele care se cereau erecte. Până la urmă înghesuiți și cu mare poftă de iubire trupească ne-am încălzit și am făcut dragoste toată noaptea (de șapte ori, cu grijă să nu facem zgomot prea mult căci de camera de alături ne despărțea doar o ușă cu geam subțire).
Am încercat toate pozițiile pe care mintea înfierbântată a unui tânăr le poate născoci în acele clipe când nu mai ții cont nici de frig, nici de proximitatea unor străini, nici de alte pericole… Când era deasupra fata nu se prea descurca, nu avea experiență (cred că avea cam 19 ani), dar în poziție normală, clasică se pricepea de minune la iubit.
Îmi plăceau la ea foarte mult umerii pe care-i sărutam la nesfârșit, în neștire, fără să mă satur. Plini, rotunzi de culoare roz-sidefie…
Fata aceea avea să-mi trimită apoi (nu știu de ce), prin poștă, la adresa mea din Codlea următoarele: o sticlă trei sferturi cu vin astupată cu un știulete de porumb. o pungă pe jumătate plină cu fasole boabe, niște mălai, niște zahăr și parcă niște nuci. Fosta mea nevastă și colega ei de serviciu se tăvăleau pe jos de râs în timp ce inventariam pachetul.
Peste câteva zile mi-a făcut o vizită. Am îndemnat-o să facă o baie mai întâi de orice. Pentru că întârzia prea mult la duș am intrat să văd care este cauza. Nu știa să folosească robinetele pentru a potrivi apa caldă… Nu cred că făcuse vreodată baie la cadă sau duș (locuia undeva la țară pe lângă Panciu).
Până la urmă, fata m-a umplut de păduchi, iar eu pe nevastă-mea… A fost pentru prima și ultima dată când luam cunoștință de existența unor asemenea vietăți…
